“Vreau sa câstig campionatul cu Universitatea Craiova”. Pâna acum trei ani, o astfel de declaratie avea efect de tsunami. Oltenii se înfierbânta repede, pulsul bate în ritm de hora, perspectivele se divid în miliarde de vise frumoase. E ca un virus creat în eprubeta anului 1974 si dezvoltat în epidemia “Maxima” în urmatorul deceniu. Chiar si atunci când echipa injecta doze anuale de agonie, pe finalul anilor ‘90, pe “Ion Oblemenco” se vorbea despre Cupa si campionat. Retrogradarea din 2005, consecinta fireasca, de altfel, a erodarii si a golirii de continut, a venit ca o tentativa de antidot la speranta.

Suntem într-un iulie canicular, care vuieste de Steaua, Dinamo si Rapid. Se aude câte o soapta si despre CFR Cluj si Poli Timisoara. Stiinta e trecuta la “si altii”. “Mai bine asa”, îsi spun suporterii. “Ne-am saturat de scandaluri, de ironii, de vorbe goale”.

Deodata, fraza se aude din nou: “Vreau sa câstig campionatul cu Universitatea Craiova”. E rostita fara ezitare, de catre Dorel Stoica si virusul reapare, înviorat si de un 4-0 entuziasmant în prima etapa. “E ori nebun, ori vorbeste gura fara el”, este reactia celor care nu-i cunosc povestea. Dorel si-a julit genunchii pe terenurile Diviziei C, unde amagirile unei cariere de succes l-au driblat pâna la 26 de ani. Dar visul s-a împlinit. Ajuns în Banie, a rostit din nou o fraza grea: “Voi juca la echipa nationala”. Si visul s-a împlinit, din nou, insuflându-i curajul sa-si doreasca mai mult.

Dupa victoria cu Farul, Craiova exulta din nou. E momentul ei. Timpul a întepenit între sâmbata si duminica, la câteva minute dupa miezul noptii, într-un timp prezent dilatat pâna la urmatoarea etapa, pe al carui fundal sonor se repeta obsesiv declaratia lui Dorel Stoica: “Vreau sa câstig campionatul cu Universitatea Craiova”.