Universitatea a început anul 2006 cu o victorie. Nu ştiu cât este de importantă sau cât va conta. Ştiu că după fiecare evoluţie bună a alb-albaştrilor speranţele în această tânără echipă cresc. Dacă managerul Universităţii se declară satisfăcut de noile achiziţii, speranţele noastre devin şi mai mari. Pentru că asta înseamnă că gruparea din Bănie reuşeşte. Sau este foarte aproape de a reuşi. O formaţie puternică ce se bazează pe talentele autohtone, exceptând micile implanturi inevitabile, pare de neconceput în condiţiile actuale. Când în fotbalul modern cluburile aruncă sume halucinante pentru transferuri, te întrebi dacă nu cumva soarta unei formaţii renăscute din propria cenuşă, care vrea într-un an să-şi recâştige gloria de altădată, este deja pecetluită. Dar dacă jucătorii de tipul Costea I, Costea II, Dina, Ionescu, Ciucă sau Bornescu reuşesc să se ridice la nivelul aşteptărilor, dacă Stângă va putea să menţină viu în rândul elevilor săi spiritul de învingător care îl caracterizează şi dacă Dumnezeu va fi alături de această echipă, atunci echipa craioveană va putea scrie istorie. Speranţele suporterilor Universităţii s-au hrănit ani la rând cu vise, cu dorinţe şi cu suferinţe. A sosit momentul ca visele să devină realitate, dorinţele să prindă contur şi să se împlinească, iar suferinţele să fie date uitării. A sosit momentul ca Universitatea să înceapă să hrănească speranţele suporterilor ei prin victorii, prin joc, prin caracter. Poate că a sosit momentul în care le putem spune tuturor acelora care simt alb-albastru că pot spera fără teama de a fi dezamăgiţi, că pot crede nelimitat în şansa unei echipe pe care şi-au dorit-o şi au aşteptat-o ani de-a rândul. Credeţi acum şi speraţi, viitorul este al vostru!