Craiova a luat 12, 14, respectiv 16 puncte avans faţă de aşa-zisele contracandidate la promovare. Dacă adăugăm şi cele două puncte de penalizare, rezultă o diferenţă aproape indecentă, când nici măcar nu am atins jumătatea returului. Istoria recentă ne indică faptul că formaţiile care au promovat în trombă, cu avans devastator, au contat în sezonul următor cel puţin în lupta pentru prima jumătate a clasamentului Diviziei A. Exemplele Chindia Târgovişte, Sportul Studenţesc (a doua promovare), CSM Reşiţa sau FC Braşov sunt sugestive. Toate au fost considerate, în postura de proaspăt divizionare A, surprize plăcute. Problemele lor au început abia din al doilea sezon, când au început sacrificarea generaţiilor care le-au adus în prim-plan. Comparaţia cu Universitatea se rezumă doar la parcursul din B. Pe lângă o echipă redutabilă, generaţia actuală fiind catalogată deja una full de talent, Craiova are din start avantajul unui palmares prodigios, al unei tradiţii în promovarea talentelor, al unui public fenomenal. Într-un cuvânt, Universitatea reprezintă un brand mult mai tare. El a fost însă valorificat în ultimul deceniu doar pentru interesele personale ale patronilor. Cu toate aceste atuuri, Ştiinţa va aborda Divizia A în vara lui 2006. Dar cel mai tare atu al alb-albaştrilor ar putea fi continuitatea. În momentul în care Stângă va doborî recordul ultimilor 15 ani pe banca tehnică, iar jucătorii vor rămâne mai mult timp în Bănie, Universitatea se va reîntâlni cu performanţa. Primele probleme însă încep să apară deja la orizont, iar atitudinea ostilă a edililor, care sunt preocupaţi de a pune piedici unui simbol al oraşului şi de a încerca construirea unui substitut, a unei formaţii-sperietoare, nu trebuie neglijată nici de cei implicaţi direct la echipă şi nici de suporterii ei. Ar fi dramatic ca, înainte de a ne bate cu Bucureştiul pentru supremaţie, să fim nevoiţi să luăm în calcul care ne sunt duşmanii de acasă şi să punem în balanţă atuurile echipei cu piedicile puse chiar de autorităţile locale.