După modul cum a fost primită, prima înfrângere a Universităţii de anul acesta a părut că s-a cam lăsat aşteptată în anumite cercuri, inclusiv într-un anumit sector al suporterilor. Fapt şocant pentru cei care nu cunosc dedesubturile tribunei, un gest firesc pentru cei obişnuiţi cu astfel de diversiuni. Un eşec al jucătorilor care sunt pe punctul de a readuce Universitatea în Divizia A, având un avans confortabil şi moştenind un deficit de două puncte, a trezit reacţii înspăimântătoare, cu atât mai mult cu cât meciul s-a jucat înaintea Paştelui. Chiar dacă au fost izolate, ele au părut premeditate, după tonul vocilor care bântuiau stadionul, unul destul de gol şi vineri după-amiază. Bornescu a fost sfătuit să plece la Steaua, Ciucă scuipat, iar Stângă înjurat ca la uşa cortului, de parcă ar fi retrogradat Universitatea vineri seara, şi nu se află printre artizanii revenirii ei în primul eşalon. Mai mult, unii au sugerat că meciul ar fi fost trucat, deşi nu găseau nici ei vreun motiv pentru ca un club de talia şi din postura Universităţii să se preteze la o astfel de strategie. Lăsându-i la o parte pe cei interesaţi de o înfrângere a Universităţii, au mai fost câţiva “strigăcei” care au chiţăit doar de dragul de a protesta, pentru că habar nu au cu ce se mănâncă acest fenomen. Era inutil să le explici că lipseşte jumătate de echipă, că Stângă a profitat de avansul din clasament şi a folosit cinci juniori, unii aflaţi chiar la debut, că mobilizarea ar fi putut să sufere, deoarece se ştia că urmează “dubla” Urziceni-Petrolul şi, la urma-urmei, că Universitatea nu este totuşi o echipă invincibilă şi venea după şapte victorii consecutive în campionat, nefiind învinsă de unsprezece etape. Aşa cum nu au simţit când echipa a jucat slab în alte meciuri pe care le-a câştigat, iar atunci se aflau în al nouălea cer, văzând doar tabela, nici acum nu puteau înţelege şi tolera acest eşec. Oricum, pentru acest segment de “suporteri”, înfrângerile pot aduce, cu siguranţă, mai multă agitaţie decât o serie plictisitoare de victorii. Motto-ul lor: un prilej de “acţiune” nu trebuie ratat niciodată.