Despre meciul cu Astra s-au scris şi s-au spus aproape toate lucrurile care să lămurească şi să stabilească definitiv că aberaţia reclamaţiei făcute de ploieşteni e fără egal şi fără remediu psihic. Cum regulamentele sunt clare şi ele sunt de partea “Ştiinţei”, discuţia se mută în spatele lor, la oamenii care le interpretează şi le aplică. Comisia de Apel a FRF nu poate, aşadar, judeca altfel decât instanţa precedentă, pentru simplul motiv că nu s-au adus alte probe în discuţie. Prin urmare, interpretate corect regulamentele şi aplicate situaţiei de faţă, verdictul e acelaşi: rezultatul din teren rămâne valabil. Altfel, ar fi şi o ilegalitate, şi un atac la bunul-simţ fotbalistic, dar, mai grav, un precedent care ar arunca întregul fotbal românesc la cheremul unora sau altora. Al acelora care n-au fost capabili pe teren să obţină victorii şi recurg la metode deşănţate, în încercarea de a primi ceva ce nu li se cuvine. Universitatea este câştigătoarea de drept a seriei şi singura care pe teren şi-a câştigat locul în prima ligă din sezonul viitor. Amânările repetate n-au făcut decât să crească tensiunea şi să îngrijoreze iubitorii “Ştiinţei”. N-ar fi prima oară când forţele întunecate ale fotbalului acesta îşi doresc să o doboare cu lovituri mişeleşti, pe la spate, nu va fi nici ultima oară. Astfel de tertipuri şi de manevre nu fac însă decât să apropie şi mai mult suflarea oltenească şi întăresc spiritul acesteia. Cât despre penibilul de care s-a umplut Astra contestând rezultatul, nu merită să amintim aici decât faptul că la pauză scorul era 5-0 pentru “Ştiinţa”. Pe teren, Stângă şi elevii săi n-au avut, practic, adversari şi poate că inexistenţa valorii oponenţilor e singurul lucru de contestat. Din păcate, nu există regulamente pentru asta, dar există diviziile C, D, judeţeană. Acolo e locul unor astfel de echipe, disperate şi conduse de fapt de alţii. Putem înţelege prostia, dar răutatea e ceva ce n-are leac. Astra, prin şefii ei, s-a dezonorat definitiv. Să sperăm că azi, la Comisia de Apel, va rămâne singura dezonorată. Şi asta pentru că onoarea n-o reperează nimeni, niciodată.