Editoriale FANATIC Teama de obiective îndrăzneţe de Cosmin STAICU Aparut in ziua de Vineri 07 Iulie 2006 • Din elanul, exuberanţa şi încrederea actualilor “alb-albaştri” ne putem hrăni şi noi, pentru a dobândi forţa de a-i susţine mult timp de acum înainte Cum să ne păstrăm optimismul pentru sezonul următor după ce am văzut şi ce ne rezervă startul său? Mulţi strâmbă din nas la declaraţiile tonifiante ale finanţatorului Adrian Mititelu, invocând neadaptarea la rigorile primei ligi printr-o campanie de transferuri cu “nume mari”. Şi nu este vorba nici de “răuvoitori”, “guri rele” sau de orice clişeu uzitat de obicei în cazul clevetitorilor, al celor care împrăştie scepticism la colţ de stradă. Unii au nevoie de o promisiune pentru a scăpa de propriile temeri, pentru a le deschide cineva culoarea închisă în care văd viitorul, alţii pot fi liniştiţi băgându-i în seamă sau îngroşându-le conturile. Sigur, promisiunile superoptimiste ale patronului “Ştiinţei” pot părea cel puţin aventuroase, iar suporterii adevăraţi le-ar putea considera “deja-vu-uri”. După ce am ajuns batjocura Bucureştiului prin consecvenţa cu care ne-am îndepărtat de obiectivele propuse şi am retrogradat în anul în care visam chiar titlul, ne este teamă de obiectivele îndrăzneţe. Ne-am ars de prea multe ori cu ciorba şi am ajuns să suflăm cu răutate şi în iaurt. După ani buni de contraperformanţe, în urma cărora Universitatea Craiova şi-a pierdut veleităţile şi mentalitatea de echipă mare, cu pretenţii, şi noi, suporterii, am luat-o, încet, pe urmele ei. Ne-am mulţumi cu mai puţin, dar să fie sigur. Deja nu se mai pune problema să fim realişti, cu picioarele pe pământ, am trecut în altă sferă. Suferinţa ne-a terminat psihicul şi ne-am pierdut şi noi mentalitatea de fani ai unei echipe mari. Ea ne poate fi redată, însă, de actuala echipă, de jucătorii Universităţii 2006-2007. Ei nu au suferit dezamăgiri, nu s-au lovit de blazare, de plafonare, nu au fost măcinaţi de ratări. În primul rând, pentru că nu au avut timp, nu au avut ocazia, fiind foarte tineri. Ei au deocamdată titulatura de învingători, de campioni, îndeplinindu-şi singurul obiectiv de care au avut parte până acum. Din elanul, exuberanţa şi încrederea lor putem împrumuta şi noi, ne putem hrăni pentru a prinde din nou puterile şi a dobândi forţa de a-i susţine aşa cum vor avea nevoie mulţi ani de acum încolo. Cât despre speranţele pe care ni le insuflă Adrian Mititelu, măcar pentru că a avut dreptate anul trecut, am putea să aderăm la provocarea lui.