Ce li s-a întâmplat la Herculane jucătorilor Universităţii, când s-au trezit asaltaţi de fanii din localitate şi din împrejurimi, este un fapt care ne întăreşte convingerea că iubirile mari şi adevărate nu mor niciodată. I-am privit oripilat pe unii gorjeni care alergau disperaţi să vadă autocarul Stelei după o partidă pierdută de panduri. Oripilat pentru că am avut tot timpul certitudinea că Universitatea va rămâne regina Olteniei şi că nimeni nu va putea să încerce o lovitură de palat. Oripilat pentru că, dincolo de defectele pe care le au oltenii, ştiam că niciodată nu vor renunţa la propria lor mândrie şi la respectul de sine. În cantonamentul de la Herculane al Ştiinţei, nu am gustat doar o mostră a ataşamentului oamenilor faţă de “campioana unei mari iubiri”, am văzut ce înseamnă respectul. Faptul că foarte mulţi tineri au preferat să-şi pună tricourile, poate cele mai bune pe care le aveau în garderobă, la dispoziţia jucătorilor, pentru autografe a fost şi o dovadă a credinţei lor. Este şi o satisfacţie pe care nu mi-o pot ascunde. Pentru că, după un tur de campionat, în care unii suporteri din Bănie i-au făcut aproape tot răul posibil acestei echipe, a venit şi vremea ca elevii lui Ştefan Stoica să fie răsplătiţi cu iubire. Este inutil să mai vorbim despre cât de mult contează, în această perioadă, astfel de manifestări din partea fanilor, cât de mult înseamnă pentru jucători, pentru moralul lor. Acum, când ştiu că ochii de pretutindeni sunt aţintiţi asupra lor, alb-albaştrii vor trebui să-şi ia în serios şi datoria pe care o au faţă de oamenii pentru care o iscălitură de-a lor echivalează cu un câştig la loto. Nu autografe aţi dat “lei ai Olteniei”, aţi semnat un contract cu suporterii, prin care promiteţi să daţi aceeaşi iubire, aceeaşi pasiune, aceeaşi credinţă. Acesta este contractul onoarei şi al verticalităţii. Să fiţi şi mai iubiţi!