De ce tac unii acum...? Pentru că simt musca pe căciulă şi nu ştiu ce face în capul lor. Pentru că şi-au dat seama cât de aiuristici au fost şi cât de greu le va fi să fie priviţi din nou ca oameni normali. Pentru că şi-au înghiţit cuvintele şi odată cu ele propriul venin. Pentru că argumentele lor bazate pe ură, pe rea-voinţă, pe dorinţa de a lovi cu orice preţ, de a discredita, de a provoca nelinişti, scandaluri şi nesiguranţă s-au întors împotriva lor. Universitatea de B, de C, de mititei, de jucători fără valoare, de râs şi de plâns a lovit cu putere, cu luptă, cu pasiune şi cu mândrie. Cine a strigat să iasă afară Bornescu, să plece Stoica, să stea pe bancă Săceanu, cine a râs de Dănănae, de cangurii Craiovei, de achiziţiile din această iarnă, cine s-a bătut cu pumnii în cap că Universitatea e o echipă fără şanse, de visători, condusă de oameni rupţi de realitate să vină acum şi să-i privească în ochi pe fiecare şi să le spună că au avut dreptate. Probabil, în curând, vom vedea “limbile” date cu perdea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat în aceşti aproape doi ani. Vom vedea obiectivismul îmbrăcat în ţoale de femeie de stradă, şi vom fi obligaţi de bunele maniere să-l salutăm respectuos, deşi nu ne va face nicio plăcere, ci, dimpotrivă, ne vom îneca în scârbă. Noi însă ne vom şti mereu cu sufletul curat, iar acest lucru ne face să fim altfel decât restul. Curaţi fiindcă şi în momentele de îndoială sau de disperare am avut curajul să dăm speranţe şi să credem nelimitat în viitorul şi destinul acestei echipe. Un egal în “Groapă”, cu Dinamo, nu înseamnă la urma urmei nimic. Dar noi suntem singurii care putem spune acest lucru, pentru că noi am crezut în mai mult şi ne dorim în continuare mai mult. Cei care au crezut în eşecurile Craiovei şi le-au prezis, cei care au văzut nonvaloare şi amatorism acum sunt muţi. Pentru ei e o surpriză. Pentru noi e o confirmare. Pentru că ei sunt acum în dificultate, ei caută explicaţii, ei vor încerca să găsească argumente şi vor încerca să pară ceea ce nu sunt. Pentru ei, afirmarea Universităţii este un impas, pentru noi este o realizare comună.